cu parere de rau…

regret , dar nu pot. am incercat, dar nu, nu e posibil; nu am suficienta putere  sa nascocesc sau sa traiesc in fiecare zi cate o poveste.

nu renunt la idee… doar ca trebuia sa o adapteze. nu trebuia sa o  preiau asa de simplu si de usor.

cum a inceput…?

Cum a inceput? M-am intrebat de multe ori si de foarte multe ori nu am gasit un raspuns … sau poate doar pentru ca nu ma mai multumea raspunsul anterior. Este posibil ca eu sa fiu definitia clara si complexa a INCERTITUDINII, eu si fiecare dintre voi …

Blog?

Nu, nu asa a inceput … ci intr-o seara rece, pe hartie. Dupa ce a prins contur si s-a finalizat am inteles ca as putea sa impartasesc mai mult cu mai multi. Cei care iubesc mirosul de cerneala nu se regasesc aici … si nu vreau sa aiba vreo alta rezonanta decat ceea ce am scris … sunt doua categorii diferite , fiecare in parte adora lectura si scrisul, unii in anonimat, altii cu tendinte spre celebritate. Eu nu stiu catre care dintre ele sa ma indrept…

Am inteles destul de tarziu ca gandurile si trairile mele sunt bantuite de ea, de mine, de incertitudinea